Degustare de concret

Într-o noapte, una oarecare,
Fără nici un semn prea distinctiv,
Depăşind ştiute calendare,
Îmi vei fi dorinţelor motiv.

Toată goală, fără amănunte,
Ori picanterii de peste zi,
Vei da rost ideilor mărunte
Ce mă fac mereu a te dori.

În şoptiri rostite fără grabă
Gustul, îmi vei cere, să ţi-l las,
Cu accent pe-o ultimă silabă
Te vei vrea o clipă fără glas.

Te vei şti voinţă replicată
În idei ce fapte vor porni
Nelăsând nimic pe altădată,
Nelăsând ceva altfel a fi.

Sânii vor da semne ca dovadă,
Tresărind în ritm de pas concret,
Ca pornirea mea să întrevadă
Începutul fără de regret.

Vei voi, cum n-ai voit vreodată,
Să ştii clar că-nsemnul mi-l păstrezi,
Timpului să nu rămâi uitată,
Nemuririi să ne-ndatorezi.

Clar va fi, că lipsa de măsură
Timpului, de-a dreptul, o vei da,
Când în ritmu-ţi plin de anvergură
Nu-i vei vrea, în nici un fel, ceda.

Înspre zorii zilei oarecare
Vom puncta, firesc, definitiv,
Adevărul ce va fi urmare,
Demonstrând concretul instinctiv.