Hai la mine, hai, aici, în munte,
Într-un loc de prea puţini ştiut,
Să ne fim noian de amănunte,
Să ne fim motiv recunoscut.
Focul e aprins, flacăra-i mare,
Vei avea motiv să te dezbraci
Ca să vezi fireasca-nflăcărare
Când te ţin în braţe şi tu taci.
Paşii ce se-aud dinspre pădure,
Sunt motiv în pat să te aşezi
Timpul să-l determini să se-ndure
Ca visarea-n fapte să ţi-o vezi.
Să te gust, acolo, pe-ndelete,
Copsele să ţi le simt vibrând
Presimţind ideile concrete
Ce ne stau, la amândoi, în gând.
Dându-mi sânii, ochilor, dovadă
Că e timpu-n tine să pătrund,
Lunecând ca vântul pe zăpadă
Să mă simţi întreg, firesc, profund.
Pântecu-ţi, şi el fiind fierbinte,
Dovedindu-mi al trăirii ţel,
Să mă lase fără de cuvinte,
Acceptând un ritm deja rebel.
Percepând, din ploaia ta de şoapte
Că-i firesc în tine să rămân,
Vom uita că ne-am pierdut în noapte
Nevăzând în timp un crunt stăpân.
Focul dând alene să se stingă
Ne va da privirii cer senin
Evident voind să ne convingă
De al vieţii pas pus în destin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu